Adina Speranta - poeziile altor autori

Deasupra iazului
Păsările călătoare s-au dus.
Sera din stelele noastre bate un vânt de gheață.

Ce m-a trezit oare în șoapte?
Copila mea, cad flori în noapte!

Cine-atât de trist șușotește, în vis ducându-și povara?

Noaptea îmi plânge la fereastră -
Noaptea e mută, plânge un copil,
Vântul, copil pierdut în noaptea-albastră -
Ce-l face oare să plângă așa docil?

Drumeție prin amurgită vară
Pe lângă snopi de grâu îngălbeniți. Sub arcade văruite,
Unde rândunica în zigzag zbura, băurăm vin focos.

Al adevărului alb mare preot
Voce cristalină, în a Domnului rece suflare locuiește
Mag furios,
Sub a cărui robă-nflăcărată albastra războinicului armură zăngăne.

Sălbatica inimă fu albă în pădure;
O, spaimă-ntunecată
A morții, așa și aurul
Muri în norii gri.

Încet din pași întunecați căzu zăpada,
În umbra copacului
Se ridică pleoapele îndrăgostite roz.

Florile-soarelui pe gard lucesc,
Și liniștiți bolnavii stau în soare.
Pe-ogor femeile cântând trudesc,
Bat clopotele mănăstirii cu vigoare.

la zece ani credeam în legea preoţilor
la patrusprezece ani am trăit războiul
pe pâine albă picurau stropi
din sângele verilor mei sfârtecaţi la Stalingrad

Ca Ulise am trecut de la o insulă la alta
noaptea în fiecare pat mă îmbătam cu miere
dimineaţa în fiecare pat mă trezeam cu vin năpraznic