Adina Speranta - poeziile altor autori

Iată c-ai ajuns să râzi
cu gura mea, să te uiţi cu ochii mei
la câte ţi se întâmplă,
să măsori cu respiraţia mea

În ceașca ce mi-ai dat-o
cafeaua era bezna
cu o lingură amară
de suspiciune

O, nebunia marelui oraș, căci seara
Pe ziduri negre se holbează pomi schilozi,
Din argintia mască al răului duh privește;
Lumina cu magnetică plagă alungă noaptea cea de piatră.

Se-ntunecă!
Și înfundată bate
La poarta noastră noaptea!
Un copil șoptește: Voi tremurați

A zilei licăriri nu se mai țin,
Ardoarea patimilor ce a fost s-a dus,
Vărsatu-s-a al bucuriei vin,
Iar inima îmi plânge spre apus

Peste păduri licăre palidă olac
Luna ce ne cufundă-n vis,
Salcia de lângă negrul lac
Plânge în noapte cu glas stins -

Blestemate, voi, negre otrăvuri,
Somn alb!
Această grădină preaciudată,
Amurgiți copaci

O, roșiile ore de seară!
În tremur se-nclină la geam în profund
Frunze de viță într-o albastră clară,
Înăuntru stafii de frică se-ascund.

Cu moarte făpturi de morți
Umpli, tu, lună,
Tăcutele păduri,
Semilună -

Mereu se sprijină noaptea albă pe deal,
Unde în tonuri argintii se înalță plopul,
Stele și pietre sunt.