Poezii despre Adevăr:

V-am spus
Cǎ-mi place
Pe sǎturate
Sǎ întâlnesc

Te-arunci pe pat
Să dormi
Şi-atât.
Nu simţi că ieşi

Se ceartă, se contrazic,
cred că au mereu dreptate,
dar nu văd că toate acestea se petrec
în pântecul peştelui cel mare ce străbate timpul,

Grăbiţi-vă încet
Spre moarte!
Cu paşi puţini,
Cu paşi uşori

Trebuie să-ţi aminteşti, în fiecare clipă,
C-averea ta eşti tu, atât, nu banii mulţi,
Chivernisind-o bine şi stâns, şi în risipă,
E o dovadǎ bunǎ cǎ ştii şi să asculţi.

O pretenţie
Mai acătării
Nu-i altceva
Decât iluzie,

Se pare...

Se pare lungă, aşteptarea
Referitor privind salvarea

De ce istoveşti cerul
Cu rugile-ţi prea dese?
Nu îţi ajunge clerul
Cel plin de interese?

Să străbat o viaţă-ntreagă
Şi s-ajung bǎtrân
La mal,
Iat-o ţintǎ ce mă leagă

Majorul care se agaţă,
Într-o disperare, de părinţi,
E condamnat pe veci de viaţă
Sǎ nu cunoascǎ viaţa în sfinţi.