Poezii despre Adevăr:

Să râdem de orice,
De boală,
De idei,
De un confrate,

Revolta

I-atâta plâns, și-atâta jale
Și de tristețe nici n-avem somn...

De-aş fi constant
În a spera,
N-ar fi deloc nevoie
Minciuna să o-mbrac

Și odă v-aduc vouă,ce-n chinuri ați murit
Că-ntr-o clipit-ați izbutit,o lume de-ați urnit
Ați reușit de ați trezit,în fiecare suflet
Speranța că-ntr-o zi,cu toți vom fi un zumzet

Vrem sǎ fim
În siguranţǎ
Oriunde am merge-n ţarǎ,
Suntem tineri

Priveşte-mă atent!
Sunt om normal
În sensul
Cel mai larg,

Omul,
Dǎnţuind
Pe marginea lumii,
Zornǎie lanţul

Palavragii,
Cârtitori
Şi jigodii
Ard cu peniţa lor

Zgomotul trupului,
Uneori,
Nu se aude
În miez de lucruri mǎrunte,

Dac-aş fi un Diogene
Cu o lumânare
Aprinsǎ,
Pe-o potecǎ