A Țării visterie

vineri, 01 octombrie 2021

A Țării visterie se pierde peste noapte
Șacalii ăstor vremuri ne prăduiesc mereu...
Acolo sus în ceruri cumva sunt mere coapte,
Că zi de zi mor oameni lăsați de Dumnezeu!?

Paloșul plin de sânge a ruginit sub vatră
Și ochii plini de haos acuma s-au albit,
Că Dumnezeu e unul și vremea nu te iartă
Nici glia-n care rodul cu drag a răsărit.

Sunt suflete haine, ce caută-n colivă
Și vor să-i înhameze pe cei ce n-au un rost,
Vremelnic fie-acela ce încă-i împotrivă
Și nu îngenunchează oricât ar fi de prost.

Oceanele de-o vreme-s rămase fără soare
Adâncurile toate sunt doar negocieri,
Că dincolo de ziduri și prețul pe culoare
S-a ridicat din umbra ideilor de ieri.

Nimic nu ne-aparține, nici ochii pubertății
Nici focul viu ce-n suflet cândva a renăscut,
Că omul bun se vinde de dragul libertății
Și uită de pământul pe care a crescut!

Georgian Ionuț Zamfira 01.10.2021

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.