m-arunc din mine însumi să ies din largul meu. ploi țâșnind ca noaptea sau precum privirea celor ce-s cu burțile-n sus înecați într-o mare aproape suspinândă tulbure și ștearsă.
mâini întinzându-se. fulgerul verde spânzurându-și forma de umbrele fâșiilor cărnoase căci el viețuiește în mine sau poate că-i furtuna.
Arborele Sequoia Gigantea, un urmas gigant al unor brazi stravechi, traieste in platourile Sierrei Nevada din Statele Unite ale Americii la o altitudine de 2000 de metri.
Citate şi Maxime:
Lumea: o scrisoare pierdută de Dumnezeu. Costel Zăgan
vezi mai multe poezii de: Johan Klein
Detalii poezie:
Distribuie pe: