Sonetul XXXVI Let me confess that we two must be twain - William Shakespeare

Admit că separați ar fi mai bine,
Cu toate că iubirea noastră-i una.
Păcatele, care rămân cu mine
Fără-ajutorul tău le-oi duce-acuma.
Un singur dor iubirea ne-o veghează,
Deși viețile noastre ne despart,
Iubirea însă nu ne-o afectează,
Numai deliciul ei ne e furat.
Să te salut eu nu voi mai putea,
Te-aș stânjeni prin fapta mea smintită;
Nici tu cu vorba nu mă onora,
Dacă nu-ți vrei onoarea terfelită.
Deci să n-o faci; iubindu-te, pot spune
Că fiind-al meu, e-al meu și-al tău renume



Traducerea: Adrian Vasiliu

Adăugat de: advas

vezi mai multe poezii de: William Shakespeare



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.