Singurătate - Virgil Gheorghiu

N-am râvnit decât să fiu vier,
Podgoriei bătute-n teascuri lactee.
Păzit de tăcuţii dulăi din lună,
Să aleg vinul câmpului din aromele serii.

Într-un ceas rău, aracii stelelor
S-au preschimbat în azur fără-nţeles.
Pământ neînceput de toamnă,
Ochii aprinşi pentru descântec mi-ai cules.

De-atunci noaptea lupt cu zmeul cântecului,
Să-l ţintesc în fruntea visului
Pe tărâmul celălalt,
Ziua iau de mână sufletul florilor moarte
Şi-aud în cerul casei natale
Scuturarea acelor de brad
Lângă un leagăn străveziu şi mic
Dintre brume de paing.


vezi mai multe poezii de: Virgil Gheorghiu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.