Poezii despre Viaţă:

*între linii*

haide Dora haide mă
îndemna mama uite
razele astea mult prea albe
mâinile tale găurite

de cunoaştere înfometată deschid larg porţile planetei
pe cale regală să intre în mine
degeaba iubeşti mi-ai spus dacă temperatura lumii
ţi-e străină în acord de arteră vioara fiinţării arcuşul ascute

inimile mele vibrează
într-o altă zodie des
cifrată și picură
cu de-a sila clipe tulburate

împărtășire din vocabulă creatoare
*Criticului Blând spre oglindire*

ca să poți uni tăcerile desparți flăcări linia vieții

Tu ești prințesa celor șapte visuri
pe care timpul mi le-a dăruit
în vremea când nu existau abisuri
de netrecut în somnu-mi liniștit.

*între două respirați*i


sunt iubita ta dar nu pot veni singură la întâlnire

E nevoie să zici uneori, dar nu întotdeauna
E o linie fină aici, precum cocaina

Ai trecut-o…

*cer să răstorn*

Ieri, m-am întâlnit cu Moartea, o băbuță aiurită,
Ce-și uitase nu știu unde, coasa bine ascuțită.
A trecut pe lângă mine, m-a privit cu ochii răi
Și mi-a zis c-o voce tunet: -Ia ascultă-aicea băi!