Poezii despre Viaţă:

am terminat cu profunzimile
îmi zic de astăzi
voi fi omul de rând
am să învăţ chiar şi închinarea

*atac de cord*

duşmancele mele
flori fără de chipuri
florile mele aburind lumina
ca nişte firide plesnite

*retină sub asediu*


pentru a rescrie jurnalul fericirii

Ajung sa cred ca freamatul ce-l port in suflet,
E inutil si-apoi incep sa sper,
Ca dulcele parfum de vis, de inger,
Ma va impinge catre un nou mister

Ce frumos miroare teiul,
In launtru-mi zbuciumatic
Adiere de pomina
Ce ma-mbraca in letargic

De-ar fi invidia o floare, de mac crescută în câmpii,
N-ar fi-ntre oameni dușmănie, nici între nații dușmănii.
N-ar fi orgolii ofuscate, nici mici ”biserici” exclusive,
Doar dragoste ar fi în toate, prietenii superlative.

*absențe în umbre de doi*

*nu doar o dată m-am uitat după mine*


am dat drumul la pumn pupa soarelui pusă amanet

*armură de fluturi*


în labirintul spaimelor lumii