Poezii despre Viaţă:

Cum scrii despre iubirea ce te frânge,
Când glasul tău se stinge în tăcere?
Cuvântul tău pe tâmplă nu-ți ajunge,
Și nu răspunde decât cu durere.

Te caută-n oglindă cu margini de tăcere,
Unde se frânge timpul c-o șoaptă de durere.
Se-aude cum suspină o clipă care moare,
Și-n ea tresare gândul cu vechea lui chemare.

Ce foşnet sec e în grãdinile îmbãtrânite!
O frenezie a unirii i-a cuprins pe fiecare
Nu mai distingi de-i vânãtã, urzicã sau e floare,
Aceeaşi mascã verde pe chipuri adormite.

Cum îți ierți inima, când bate în tăcere,
Când nu găsește drum, nici rost, nici mângâiere?
Când poartă înapoi regrete fără nume
Și vrea să fugă-n vis, departe de lume?

Să știu că pot e cel mai bun lucru ce mi s-a întâmplat  în  viață
sau poate alta doilea
primul a fost să cunosc iubirea
aceea iubire despre care scriu poeții

În tine zac memorii fără nume,
Cu pași pierduți prin vechile albume
Te cheamă-n somn cu glasuri din trecut,
Și lasă-n suflet iar un dor tăcut.

Un strigăt din suflet se rupe-n tăcere,
Cuprins de o teamă ce nu se mai cere,
În piept răscolit de dureri neauzite,
Se zbate-n chemări și-n tăceri nesfârșite.

În mine crește-o vindecare lină,
Ca roua-n zori pe-o rană de pelin,
Se-așterne-n piept o liniște senină
Ce-mi spală dorul fără de alin.

Motto: Ușile spre ieșire dispar, când te complaci prea mult într-un loc.

Nu-l cunosc pe Asim.
Dar am aflat că a fost prins într-o dimineață cu nisip fierbinte,

Propteam în priviri cerul albastru
și inima zări sclipirea
care străpungea timpul acela.
Se azvârli deodată dezbrăcată de trecut