Poezii despre Viaţă:

Două cuburi de gheață
stăm unul lângă altul
unul peste altul
nu ne e frig, ne e bine

Un pas nespus, mă apasă,
Un cuvânt făcut, mă atacă,
Un cântec frânt, mă inspiră,
Un dor purtat, mă cară.

Sau poate...
Gata, ai coborât și te-ai născut, ți-au pus ștampila, ești de-al lor, vei muri și tu ca ei, căci asta-i soarta celor mici care s-au născut aici. Numai poate vreo minune să poată pe furiș a-ți spune tot ce trebuie făcut odată ce ești născut, să ieși cumva din lumea lor, lumea celor ce te mint să te țină-n labirint și să faci o viață tot ce vor. Să ieși nu este ușor, nici nu poți ieși oricum, deși au încercat destui crezând că au destulă minte, însă s-au pierdut pe drum într-un tărâm al nimănui, și sunt mai rău ca înainte. Sau poate vrei să rămâi, să-ți duci viața mai departe, să-ți duci viața ca pe-o cruce, neștiind unde te duce, căci fie viața cât de rea ea este Golgota ta și-o vei trăi întâmplător, la fel ca ale tuturor care n-au habar ce vor, dar căutând acel buton ce le va deschide poarta pe care vor intra cu sete, să găsească pe-ndelete acel strălucitor blazon ce poate să le schimbe soarta. Asta vrei? Asta dorești? Așa crezi tu că trăiești? Dacă-i așa, te-nșeli amarnic, drumul tău e lăturalnic, iar destinul ți-e zadarnic, degeaba te-ai născut aici, căci ești mort precum sunt morții, fir de praf în voia sorții și nu vei putea fi viu, fir de praf mânat de vânt care-și va găsi mormânt undeva într-un pustiu.

Khaiam-euri
...
Eu știu cum eram când beam
Iar ce spun alții despre mine

toate cheițele-s –ntoarse
după marele ceas apocaliptic:
dintr-o dată,
piețele se prăbușesc;

Din vârful unui minaret vestit
Scăldat în iz de violete
Alene se ivește un gând șoptit
De-a pururi închis într-o pecete.

La fel ca tine
...
Plecat-ai la cer în mijloc de noapte
Ai spus că nu poți lupta mai departe

Lumina ta
...
Să nu te-nșiri pe-a lumii țesătură,
Să nu te prindă-n deasa ei urzeală,

Te plicisești cu tine uneori?
...
Transpiri cercând să nu te plictisești?
Te plictisești cu tine uneori?

Nici timpul, parcă,
Nu mai ține cu noi;
Totu-i răvășit de convulsii,
De minciună și de teamă.