Poezii despre Viaţă:

Privesc înapoi cu blândă îngăduință,
Cu ochi ce nu mai plâng, ci învăță speranță,
Din umbre tăcute, din întreaga ființă
Mă recompun din vise și substanță.

Prin tumultul inimii, cu pas ușor,
Mă las purtat de-al gândului fior.
E-o căutare plină de lumină,
Ce schimbă-n zâmbet umbra cea senină.

I feel like nothing touches me,
I feel like passing through the night,
Exquisite night but cold and long,
I feel like I can’t feel no more.

Ești vântul ce vine-n miez de noapte
Mi-aprinde focul fără de hotar,
Un vis ce-mi scapă printre șoapte,
Un cer care în piept îmi e altar.

Privesc înapoi cu blândă îngăduință,
Cu ochi ce nu mai plâng, ci învăță speranță,
Din umbre tăcute, din întreaga ființă
Mă recompun din vise și substanță.

Careless Whisper
Ea sună la fel.
Așa o ascultam și când împietream în lumini multicolore,
și când ochii mei se vărsau albaștri în nedumeririle mute.

Când frica strânge-n piept o grea povară,
Și scrisul îmi devine primăvară
Mai merg încet pe drumul regăsirii,
Și-n suflet simt emoțiile firii.

În pasul toamnei-ai mers prin suflet
Venind spre mine cu-al tău umblet
De mi-am compus o rugăminte
Ca să nu-mi tulburi cele sfinte.

Eu cred ca esti o mare fara tarm.
Eu cred ca sunt un zburator in drum spre stele.
Le vad in tine reflectate si-as putea,
Plonjand in mare sa ajung la ele.

În suflet viu și-n dor de seară
În strofa mea din vis ce zboară
Mai simt tăcerea din cuvinte
O armă albă-n cele sfinte.