Poezii despre Viaţă:

Veșnicie
...
Poeți?
Nu știu prea mulți,

structuri biomorfe-
piese ale unui puzzle
cu reflexe stranii,
explorează paradoxul “alegerii”

Uneori îmi vine să strig
dar mă tem de ecou
ca de o umbră ce stă la colțul străzii
și știi că nu-i a ta

Din care ocnă de tâlhari, din care iad bolnăvicios
Ți-a smuls divinul sufletul, să ți-l ofere fără rost,
"Prietenă" cu gând stătut în țintirimul noroios,
Ce ai cerut să-ți dau lumini, și timpul meu, și adăpost?

Vino cu mine-n zori când roua cântă,
Să ne-mbăiem în raze diafane,
Să lipim în suflet o aripă frântă
De-a pururi s-avem iubiri suverane.

Înaintare
Dacă o iubești, ia-o de viață și de moarte,
i-am spus privind în mine ca într-un abis
în care cădeam nesprijinită de aripi.

Nici argumentul libertății,
nici cel al rațiunii
nu explică formele eurilor din noi.
Doar pasărea aceea

Sub cerul plin de stele când noaptea apare,
Și printre corturi pașii noștri se ascund.
Vântul adie ușor sub razele de soare,
Și gânduri hai-hui pe drumuri răspund.

Aripi din viața mea ai răscolit,
Sărutul îmi trădează nerăspunsul;
Ești răsăritul și vei fi apusul,
Sfera iubirii mele ai cioplit.

Fotografii de grup cu veaipiuri
...
Fotografii de grup cu veaipiuri
A lor e lumea, făcută pentru ei,