Glasul durerei - Veronica Micle

Imitatie dupa Lamartine

Auzit-ai tu vreodata frunzele de vant miscate
Susurand incet si tainic pe-a lor ramuri clatinate?
Ele canta-atunci de jale cu un glas suspinator ;
Cine stie-a lor durere, cine stie dorul lor.

Si ascunsa prin frunzisuri, tainuind a ei fiinta,
canta dulcea filomela, si'n cantare-i o dorinta
pare ca indreapta vecinic catre cerul cel senin,
si divina-i melodie se sfarseste c-un suspin.

Iar poetul ce-o aude isi ia lira si se duce
Pribegind cu-a sale doruri, si ca dansa el atunce
Cu un vers duios si jalnic spune lumii chinul sau
Si rapit de-a lui simtire el suspina-amar si greu.

Si-auzind atatea glasuri ce spre ceruri se inalta
Care te patrund in suflet cu-a lor farmec si dulceata,
nu intrebi, plecand cu jale ochii 'n jos inspre pamant
pentru ce tot cu suspinuri se sfarseste orice cant ?

O ! de-ai sti tu ca pe lume, de cand lumea e facuta,
blanda voce-a fericirii este,-a fost si va fi muta,
in viata-orice cantare ce cu drag ai asculta
ai sti ca-i glasul durerii si adanc ai suspina.


vezi mai multe poezii de: Veronica Micle



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.