Rădăcini - Vasile Copilu-Cheatră

Străbunii mei au fost şi sunt
Plămadă din acest pământ.

Odihnesc în veșnicie
Sub această strămoșească glie.

Sarica de pe umerii ciobanului din deal,
E blana ce-o purta pe spate Decebal.

Pieptarul meu cusut în cântec şi alean,
E platoșa de-argint a lui Traian.

Azi ochii lor albaștri strălucesc
În pagină, ca un ponor ceresc.

În brazii care suie drept,
Le-a crescut când mâna, când inima din piept.

Iar în frunza codrului ce cântă,
Graiul celor asupriți, cândva, cuvântă.

Şi-ori şi unde mă întorc sau stau,
Tot de rădăcina lor fierbinte dau.

Adăugat de: Christian1951

vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.