Pentru Iulia - Vasile Copilu-Cheatră

Fată din țara voievozilor și padina oierului
Ți-au căzut pe umeri grădinile cerului
Și ai crescut, subțire ca un crin,
Din fluier de salcă sau poate de arin,
Ca o doină plină de culoare
În care fiecare vers se tânguie și moare.

Pe fila de mătase-a inimii fu scris
Cu păsări mari, din flautul deschis
Să-ți fie trilul pur și fără de hotar,
Cu sunetul de miere și timbrul de cleștar,
Iar glasul tău cu frăgezimi de vis
Să-mi rămână-n minte pe vecie-nchis.
Amintiri din copilărie

Eram în clasa întâia primară,
Când am început să ies la plug
Și-am arat o delniță de cer întâia oară
Și, Doamne, cât a fost de greu, și cum am vrut să fug...

Bivolițele erau slabe și flămânde,
Și Drăgaia ieșea mereu din brazdă,
Plugul de lemn tresărea în palmele mele plăpânde,
Iar tata mă amenința că n-am s-ajung niciodată gazdă.

Seara când s-apuca un fir de lapte să le mulgă,
Dădeau cu piciorul în șiștar,
În zadar începea Ștefan să plângă,
Că nu mulge de la ele nici cât să umple-un degetar.

De atunci le scoteam la păscut
Pe furiș, prin grădină, să nu mă vadă nime,
Dimineața când le aduceam sătule, tata ar fi vrut,
Să mă sărute, dar se răstea, prefăcându-se, la mine.

Mai tărziu am ajuns să ne puie Dumnezeu mâna în cap,
Drăgaia a fătat două vițelușe, care abia se țineau pe copite;
Când am ajuns să le scot la pășune nu mai puteam să încap
De fălos, că aveam grijă de patru capede de vite.

Atunci am învățat să citesc în stele
După gomornicul lui badea Ciobic,
Când ieșeam noaptea la păscut cu ele,
Am început să mulg, în cuvinte, din luceferi lumina pic cu pic.

Adăugat de: Christian1951

vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră