Solii - Sylvia Plath

Lumea unui melc pe tipsia unei frunze.


Nu-mi aparţine. Să nu o accepţi.

Acid acetic într-o butelie sigilată

Nu-l accepta. Nu-i autentic.

Un inel de aur cu soarele-n el

Minciună ! Minciună şi necaz

Gerul pe-o frunză, imaculatul

Cazan, sporovăind şi pârâind

De unul singur pe culmea fiecăruia

Dintre cei nouă Alpi negri

O tulburare-n oglinzi,

Marea sfărâmându-şi oglinda cenuşie

Dragostea, dragostea, anotimpul meu.

vezi mai multe poezii de: Sylvia Plath



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.