Scrisoare în noiembrie - Sylvia Plath

Iubitule, lumea

Se roteşte deodată, îşi roteşte culoarea, felinarul

din stradă

Îşi strecoară lumina prin cozile de şobolan

Ale păstăilor laurului la nouă dimineaţa.

Este arctic

Cercul acesta mic

Negru, cu ierburile lui de mătase gălbuie – par de

copil.

Este verde in aer,

Blând, fascinant,

Mă leagănă iubitor, ca aşezată-ntr-o pernă.

Simt că roşesc şi mi-e cald.

Îmi vine să cred că sunt enormă deodată,

Sunt atât de prosteşte de fericită,

Galoşii mei

Plescăie, plescăi prin roşul acestei splendori

Asta e proprietatea mea.

De două ori pe zi

Mă plimb prin ea, amuşinând

Vâscul barbar cu ciucurii lui

Verzi, de fier curat.

Şi zidul de leşuri bătrâne,

Le iubesc toate.

Le iubesc cum iubesc istoria asta.

Merele sunt aurii,

Închipuie-ţi –

Cei şaptezeci de copaci ai mei

Ridicându-şi mingiile de aur roscat

Din zeama aceasta moarta densă şi cenuşie

Milioanele lor

De frunze de aur metalice şi fără suflare.

O iubitule, tu, celibatarule inrăit.

Nimeni altcineva decât mine

Nu trece prin umezeala asta care ţi se înalţă până la

şolduri

Şi aceste aurării

De neînlocuit cu nimic sângerează şi se întunecă,

gurile de la Thermopylae.

vezi mai multe poezii de: Sylvia Plath



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.