Le-aş vrea, aceste nimfe, perpetue. Un duh, Rozalbul lor, că pare-mi să joace, -ntr-un văzduh Topit de somn. O umbră iubisem? Greu-mi dubiu, Morman de noapte veche, sfârşeşte-ntr-un conubiu De crengi subţiri ce, ele, crâng însuşi, spun că eu Îmi dăruisem singur, vai mie! drept trofeu Exsangua greşală a rozelor în floare. Să cugetăm... acelea de care-ngaimi, sunt, oare, Aievea, sau fantasma dorinţe în desfrâu! Himere curg, biet faun, cum un albastru râu Din ochii reci ai celei mai caste: dar secunda, Cea veşnic suspinândă, spui tu că-i însăşi unda, În lâna ta, a zilei văratice? Nici gând! În leşinatul aer stătut şi alungând Răcoarea matinală, de-i ţine piept, nu-i apă Pe care, -n murmur, naiul meu vrednic să n-o-ncapă, Prin tufe revărsând-o-n acorduri; nici alt vânt, 'Nainte ca-n aceste ţevi, două, să-l avânt Iar el să-şi schimbe-n ploaie aridă claru-i sunet, Decât, la zarea unde nu mişcă nor, nici tunet, Învederat, factice şi prea-senin, acest Inspiratoriu suflu, redevenit celest.
O, ţărmi siculi de mlaştini placide, cât vă pradă, La-ntrecere cu vara, erotica-mi paradă, Tacit, sub scânteinde petale, POVESTIŢI "Că eu tăiam seci lujeri de trestie, -nvestiţi Cu har: când, printr-un aur de albăstrii verzişuri Fântânilor lungi viţe-nchinându-le, -n desişuri, Tresar ovine alburi, la ceas când nu mai pasc: Şi că, -n preludiul unde, lin, fluierele nasc, Nu lebede, naiade! se 'nalţă ori defluă În ape."
Totul arde-n roşcata oră fluă, Nedând pe faţă arta prin care anula O prea dorită nuntă, de cel voind un la: Putea-voi, oare, singur, atunci, şi drept, să intru În antică lumină şi, prin fervori ca dintru 'Nceput, să fiu, ingenui crini! unul dintre voi.
Nu, dulce, mai-nimicul pe care buze moi Ni-l susură, sărutul perfidelor aceste, Dar pieptu-mi care, fără vreo plagă s-o ateste, Ascunde, -augustă, urma cutărui dinte cast; Ei bine! Fie-i sfetnic de taină stuful vast Şi geamăn, cel pe care întru azur se cîntă: Ce, luând ardoarea feţei asupră-i, se încântă Că frumuseţea, într-un lung solo, am putea S-o amăgim, pe-aceea din jur, ca, astfel, ea Cu melodia noastră credulă să se-ncurce; Iar precât poate-amorul în modulări să urce, Că face-vom ca visul firesc de umăr lis Ori coapsă-ntrevăzută de ochiul meu închis, Într-un prelung, apatic, van murmur a se stinge.
În aşteptare-mi, cată, fugarnică Syringe, Nai veşted, ca în floare, din nou, să dai pe lac! Despre zeiţe, mândru de larma-mi, n-o să tac; Şi făr' de cingătoare, -n icoane prea-fidele, Lăsa-voi umbra, încă, a multora din ele: Din struguri, când, aşijderi, tot soarele l-am scurs Şi ca să-i dau părerii de rău un mai bun curs, Râzând, ridic ciorchinii goliţi la dunga verii Şi, lacom de beţie, până-n târziul serii, Suflând în piei strălimpezi, privesc prin ele, -n piez.
O, nimfe, să mai umplem vagi AMINTIRI, de miez. "Din trestii, dând în lături prea multele lor pleoape, Ocheam spinări divine stingându-şi setea-n ape, Cu strigăte grozave subt păduratic cer, Cât păru, -n îmbăierea-ii, pierea, o, giuvaer, În reci fiori şi sclipăt de nestemate-n rouă! Purced; când, jos, (răpuse de boala de-a fi două) Le văd cum, adormite-ntre galeşele lor Cutezătoare braţe, se-nlănţuie cu dor; Le-nhaţ, întrepătrunse cum sunt, şi, -n zbor, la rugii Sleindu-şi, pe neplacul frivolelor refugii De umbră, -ntreg parfumul în soarele-n declin, Ca jocul să ne fie de spuza zilei plin." Mi-eşti dragă, ah, mânie-a fecioarelor, savoare Sălbatică a sacrei poveri ce, goală, -n soare, Îi scapă gurii mele fierbinţi; zvâcneşte cum Un fulger! carnea-n spaima ei tainică, acum: Din pieptul prea-sfioasei la glezna celei rele, De care o candoare se pierde, ude, ele, De lacrimi şui sau aburi ce mai voios preling. "Păcatu-mi e că, vesel viclene frici să-nving, Am vrut să se dezbine ceea ce zeii, -n buna Lor voie, guri şi plete, pofteau să fie una: Că nu dau să-mi înăbuş un aprig râs născând În tainiţa ferice a uneia (pe când Abia de-o ţin de-un deget, pentru ca ea să-şi scalde, Palori de fulg în roşul surorii ei mai calde, Pe cealaltă, naivă şi fără eritem:) Când, vai, din braţe-nvinse ca de un rău extrem, Mi se şi smulg, ingrate de-a pururi şi de stâncă La biet suspinu-mi care mă mai îmbată încă."
Atâta rău! Plăcere, cu altele voi bea, Doar să-şi înnoade coama-n, cornută, fruntea mea: Că, purpuriu de coaptă, alean al meu, ştii bine, Nu-i rodie să nu crape în zumzet de albine; Şi-ndrăgostitul sânge, de cine-l vrea, un roi Hrăneşte, al dorinţei fără sfârşit, în noi. La ora-n care aur scrumit e crîngu-n zare, Serbarea se-nteţeşte în stinsele frunzare: O, Etna! ale tale, ce vechea-ţi lavă laşi S-o calce zâna Vineri, cea cu ingenui paşi, Când, trist, un somn detună iar flama e-n eclipsă. A mea-i regină! Certă, osânda?... Sau că, -n lipsă, În suflet, de cuvinte şi cu un prea greu trup Dospind în pacea lungii amiezi, şi ca să-mi rup Din gânduri sacrilegiul: nu-mi mai rămâne mie Decât să zac în setea nisipului. Şi fie Ca viniferul astru să-l simt, pe gât, curgând!
Insula cea mai populata cu broaste testoase uriase este Aldabra din arhipelagul Seychelle (Oceanul Indian), declarata rezervatie naturala. Pe acesta insula traiesc peste 100.000 de broaste testoase uriase.
Evenimente întâmplate în data de azi:
1949 -S-a născut Andy Latimer, chitarist, basist, vocalist, flautist şi compozitor britanic (Brew, Camel).
1968 -A murit Oscar Lemnaru, prozator şi traducător (n.01.02.1907).
Citate şi Maxime:
A disimula. A pune o cămaşă curată pe caracter. Ambrose Bierce
Distribuie: