Casa noastră - Stefan Tanase

Când pe casa noastră a zidit-o bunicul
Ferestre-a pus ca nişte cruci, să-l păzească
Nu de duşmani, ci de visurile rele
Şi de strigoii, care peste el vor veni.

Că, ştii? Dacă vin zmeii prin horn
Şi tot veninul lor în sângele nostru îl toarnă
Înnebunim ca şi bunicii
Care, văzând că sunt morţi, au intrat în pământ.

Casa parcă nu mai ştie ce vrea
Şi-ar trimite acoperişul la vecin
Dar nu o lasă plopii, de teamă să nu vie
Zmeii cei făcători de minuni.

Acum, ea îşi are nurorile ei
- Lăstuni şi rândunelele, nu pe noi...
Noi am plecat, ograda am lăsat-o pustie
Iar numele nostru, ca-n basm, s-a înecat în fântâna uitării.

Adăugat de: Lucia

vezi mai multe poezii de: Stefan Tanase



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.