Vis cu Nichita Stănescu (in memoriam) - Spiridon Popescu

„Domnule Nichita, astea-s nichitisme,
Cum să te dai morții la cincizeci de ani,
Când e cea mai dulce viață și, se știe,
Necuvântul „moarte” nu face doi bani.

Când pe ceruri luna nu mai vrea să iasă
Decât șuierată de iubirea ta
Și piciorul Muzei, sărutat pe talpă,
Parcă mai cu teamă-ncepe-a șchiopăta.”

„Am glumit, bătrâne, zise-n vis Nichita,
Cum s-ajung la moarte eu, cu văzul meu?…
Doar îmi știi povestea: mi-am pierdut în luptă
Ochiul drept și-n locu-i port acum un zeu.”

—————————————————————————————- *din revista „Luceafărul”, nr. 44(582), 11 decembrie 2002;

Adăugat de: versuri sub flori de tei

vezi mai multe poezii de: Spiridon Popescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.