Sorina - creaţii proprii

Cărarea nopții

La-nceputul nopţii albe, printre frunzele-adormite,
ultima ce-aluneca să dispară jos în vale,

Cântecul frunzei.

În lumea sufletului meu, frunza-i o vioară,
măceşul naşte floarea, moale ca satinul,

Pe aripi mă dezmierzi.

Dintotdeauna mi-am dorit să zbor,
să mă înalţ zâmbind pe raze nevăzute,

Doar că vântul...

Într-o zi din toamna noastră,
văd lipită de fereastră,

Dansul stropilor de ploaie.

Din visul unui strop de apă şi-o rază blândă de lumină,
s-a născut, gata să-nceapă să danseze-o balerină.

Iubirea unui înger.

Când mi-ai spus
că sunt un înger,

Haina.

Mi-am căutat o haină prin care frigul trece,
când pe cerul serii toţi norii dau să plece,

Gândul singuratic

Timpu-aleargă obosit,
constelaţii-nesfârșite,

Clipa veşniciei.

Ţi-am spus cândva, că-n braţe-am strâns,
un pom tăcut, de pe cărarea-ngustă,

Tărâmul îngheţat şi o vioară.

Peste zile în gerar, printre razele de soare,
pe albastrul de cleștar, o vioară în cântare,