Rănindu-ne grav Viitorul - Sorin Cerin

Transpiră Cerul,
de-atâtea Lacrimi,
ale Ploilor de Cuvinte,
ce plâng,
după Eternitatea Inimii,
Norilor de Vise,
care ne umbreau arșița,
Adevărului,
cu Speranțe.

Îmbărțișam împreună,
Snopii de Zile,
secerați cu coasele Zorilor,
pe ale căror tăișuri,
am alunecat,
rănindu-ne grav Viitorul,
cu Apusurile însângerate,
care ni se preling și acum,
pe frunțile tot mai ridate,
ale Singurătăților,
de noi înșine.

Adăugat de: Sunshine

vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.