Fulgeră cu Pasiuni voluptoase,
peste valurile Zorilor decojiți,
de pe pereții ruinați ai Destinelor,
ce-ar fi trebuit să ne vopsească,
Orizonturile însângerate,
cu Pensula folosită,
la pictura icoanelor Credinței,
ce a reușit într-atât de bine,
să ascundă defectele criminale ale Sfinților Părinți,
pierduți prin Genele defecte ale Sângelui alterat,
de Străbunii Deșertăciunii acestei Lumi,
care circulă și azi prin venele noastre,
încât și acum,
Genunchii oropsiți și plini de Pierderi,
ale Singurătății de propriul Sine,
se prosternează înaintea Zidurilor apuse,
din Catedralele unor Orgolii,
care se laudă prin Târgul Legendelor,
că ar fi găzduit undeva-cândva,
o Iubire,
ce s-a dovedit a fi,
a Nimănui,
motive pentru care,
a fost trecută în rândul Divinităților,
tocmai pentru a se împlini,
Paradoxul Condiției Umane.
Distribuie: