Pașii ce nu lasă Urme ai Uitării - Sorin Cerin

Zări pierdute-n flăcările,
Zilelor fără adăpost,
ale Cuvintelor ce tremură de frig,
pe bolta Destinului prăfuit,
de atâtea stele căzătoare,
în Inimile cărora,
își înmormântează Clipele Eternitățile,
unde am fi zburat la nesfârșit,
pe aripile de piatră,
ale unei Iubiri,
peste care încă,
nu ar fi călcat vreodată,
Disperarea,
strivindu-le cu pașii de plumb,
ai Absurdului,
care ne lasă și acum,
să ne așteptăm la nesfârșit,
pe noi înșine,
cei care nu mai suntem,
cei de atunci,
fiindcă acum,
am ajuns să zburăm,
numai pe aripile de ceară,
ale Viselor,
care ni se topesc în flăcările,
Singurătății,
în care ni se prăbușesc,
Visele topite,
pentru a uda cu ele,
Lacrimile Adevărului,
ce ni se preling,
în Pașii ce nu lasă Urme,
ai Uitării.

Adăugat de: Sunshine

vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.