Aripi de Vânt,
lovesc cu tărie Cerurile Cuvintelor,
tot mai încărcate de Norii de plumb,
ai Așteptărilor,
prin gările ruinate ale Sufletelor noastre,
ce încă mai cred în trenurile Fericirii,
care nu mai opresc pe șinele ruginite,
ale Adevărului,
de mai bine de o Eternitate de Clipă,
furată de Iluziile Vieții și Morții,
Inimii Visului,
de a fi vreodată împreună,
alături de steaua căzătoare,
a Iubirii,
pe care vrem să o reînviem,
ca să ne mântuiască,
de Singurătatea care ne mistuie,
orice urmă de Nesfârșire.
Distribuie: