Ora Întâlnirii noastre - Sorin Cerin

Care Icoană,
ne-ar mai putea învăța să ne ucidem,
Clipele?,
despărțindu-ne,
de Iluziile Amintirii,
din care ne făuream Izvorul Sângelui,
de a fi,
Străbunii Nemuririi,
pe care o nășteam,
alungându-ne Moartea din Priviri,
pentru totdeauna,
spre a ne însufleți țărâna,
din Speranțele Venelor,
Destinelor noastre,
sparte și părăsite,
în Cimitirul cioburilor de Gânduri,
pe care încercam să-l ocolim,
pe roata unui Timp,
sătul de lacrimile Dorințelor,
pe care era obligat,
să le îngroape de fiecare dată,
la fel de singur,
precum îi era,
ora întâlnirii noastre.

Adăugat de: Mir37

vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.