La reverul Absurdului - Sorin Cerin

Nervuri ce-abia își mai pot susține,
propriile frunze ale Gândurilor,
îngălbenite,
ce cad în Neantul din noi înșine,
de pe frunțile ruginite ale Amintirilor,
unui Adevăr nerecunoscut vreodată,
de Iluziile Vieții și Morții,
Destinului nostru,
ce-abia mai poate să respire,
prin aglomerația Zilelor fără adăpost,
ale Fericirilor,
ce-au devenit simple insigne,
care și-au pierdut luciul,
spre a fi purtate la reverul,
Absurdului.

Adăugat de: Sunshine

vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.