În Eternitatea din care am căzut - Sorin Cerin

Atunci când trupurile Cuvintelor aleargă,
sufletele lor rămân undeva,
în spatele Privirilor noastre,
adesea obosite,
sprijinite pe Lumina Divină,
a Gândurilor căzute,
în brațele Viselor,
de a rămâne împreună,
respirând fiecare Răsărit,
cu porii Viitorului,
prin valurile căruia înotăm,
pentru a ajunge la steaua Destinului nostru,
care strălucește pe bolta Adevărului,
a ceea ce am fost,
undeva-cândva,
dinainte de nașterea în această Lume,
unde ne vom căuta mereu unul pe altul,
până când vom înțelege,
că țărâna trupurilor noastre,
s-a sfârșit mai demult decât Timpul,
care ne păzește,
să nu dezertăm,
în Eternitatea din care am căzut,
Născându-ne în Durere,
pentru a fi parte,
la masa îmbelșugată a Suspinelor,
Iluziilor Vieții.

Adăugat de: Sunshine

vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.