Destinul condamnat la Deșertăciune - Sorin Cerin

Oricâte Ferestre de Zâmbete,
am încerca să deschidem,
Răsăriturilor unor Speranțe,
toate au fost sparte,
de aglomerația Absurdurilor,
pe care încercăm să le ocolim,
fără să știm vreodată,
că fac parte,
din Destinul condamnat la Deșertăciune,
al Iluziilor Vieții și Morții noastre,
în care ne-am întrupat Neputințele,
de a mai fi noi înșine vreodată,
cei care zburam pe aripile Nemuririi,
unei Stele a Iubirii,
ce pare stinsă,
pentru totdeauna,
Ochilor Singurătății acestei Lumi,
a Nimănui.

Adăugat de: Sunshine

vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.