Rădăcini uscate,
își plâng Amintirile Sevelor,
ale căror fantome de Gusturi,
încărunțesc până și Privirile,
Cimitirelor de Cuvinte,
în care ne-am înmormântat,
Amintirile unui Viitor,
pe care l-am considerat,
de fiecare dată,
ca fiind al Nimănui,
chiar dacă ne striga,
din adâncurile fără de margini,
ale propriilor noastre Ființe,
plin de Disperare,
Străinul Subconștient,
al Adevărului Absolut,
al Iubirii.
Distribuie: