Cât de dureroase pot fi Clipele Deșertăciunii - Sorin Cerin

Și-am rămas o urmă,
din Aripa ta,
Iubire,
care pătez,
cu Visele ruginite,
în care ne înveșmântam,
undeva-cândva,
strălucirea Fericirii,
până și întunericul Disperării,
unei Amintiri,
izvorâtă din Razele palide și triste,
ale Singurătății,
pe care le mai port,
așa de ochii lumii,
la butoniera propriilor mele,
Iluzii ale Vieții și Morții,
arătând cât de dureroase,
pot fi Clipele Deșertăciunii,
fără de mine însumi.

Adăugat de: Sunshine

vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.