Regii lacrimilor atâtor religii,
şi-au făcut palatele râsului de cleştar,
din plânsul oamenilor.
Cărămizi de cuvinte,
stau pline de igrazia patimilor,
să clădească noi garduri ale veşniciei,
care să ne apere de absolutul adevărului,
preamărind Iluzia Vieţii.
Meşteri sprinţari cu nume de clerici,
aleargă zglobiu în căutarea mortarului financiar,
care să le cimenteze cărămizile cuvintelor,
ferindu-se de mizeriile lumii,
cu promisiunile deşarte,
agăţate de frunţile lor machiavelice,
că oamenii vor scăpa de toate nenorocirile,
prin şi mai multă suferinţă.
Distribuie: