Blestemul Sângelui - Sorin Cerin

Să fi fost atât de singur Dumnezeu,
fără suferința noastră?,
încât a fost nevoit,
să ne clădească,
catedrale întregi de Păcate Originare,
pentru a ne proslăvi în ele Suferința,
care ni se hrănește,
cu Blestemul Sângelui,
pe treptele Orgoliilor și Ierarhiilor,
Durerii și Amărăciunii,
cu ale căror cărămizi,
ne clădim neîncetat,
Calea către Moartea,
ce ne izbăvește de noi înșine,
atât de greu de suportat,
mai ales când Zorii reci,
ai Cimitirelor de Cuvinte,
ne striveau Viitorul,
cu tălpile de plumb ale Singurătății.

Adăugat de: Sunshine

vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.