Orchestre de Vicii,
ne cântă aria Descompunerii,
atât de îndrăgită de Timpul,
care-și vinde Eternitățile Clipelor,
prin bordelurile Ierarhiilor,
Societăților de Consum,
Disperare,
cât mai frăgezită cu Durere,
pentru a satisface deliciile Morții,
prin Târgurile Non-Sensurilor Existenței,
tot mai obeze și puse pe harță,
cu tot ce poate însemna a fi Iubire,
și nu este raportat,
Absurdului.
Distribuie: