Ne înțepăm zilnic,
în Spinii Cuvintelor,
din lacrimile unor Înțelesuri,
ce ni se preling,
pe frunțile Clipelor tot mai obosite,
ale Speranțelor,
accidentate de Timpul Nimănui,
care le retează aripile Viselor,
pentru a nu putea zbura,
peste umărul Orizontului,
Privirii tale,
pentru a ajunge,
în palmele Inimii mele,
pline de Bătăturile,
Sentimentelor de piatră amară,
pe care trebuie să le scot,
din mina de plumb,
a Singurătății,
pentru a le vinde,
unui Absurd Banal,
al unei Zile fără adăpost,
ce mi-a fost hărăzită,
anume de către Destin.
Distribuie: