Poezii despre Singurătate:

Filinarul scârție la geamul coșcovit
Și melancolie curge pe gene,
Iar fulgere încearcau să reaprindă lumina
Înghițită de valurile zării...

Merg pe-un țărm sălbatic, agitând prin gânduri
Ani ce-au fost odată și acum își tac
Zilele ferice, ferecate-n scânduri
Ce mai au, în visuri, viață de copac.

Din falnic întuneric,
Un chip crescând se-arată
E aranjat numeric
În a mea parte întunecată.

Acum nimic nu mai contează
Trec străzile și atent ascult
Cum dintre ziduri ea oftează -
Iubita mea, cu păr cărunt.

CĂPRIOARĂ ÎN CRÂNG

de Marian Florentin Ursu

aș vrea să-ți pun în căușul palmei
cenușa zilei de ieri
apoi să-ți urmăresc grația cu care minți
trecerea anilor

eu nu mai stau aici
o spun cu discernământul
celui părăsit de vrajă

eu sunt pasărea stranie care visează
mi-au crescut aripi din cenușa uitată
pe pieptul tău
dezvelit

eu locuiesc într-un semn
al întrebării
și când mai moare câte o zi
în chinuri

așteaptă-mă ziuă de ieri
umbra ta o mai zăresc pe alei, pe un pisc,
pustnicul de azi se regăsește doar în
singurătatea propriului abis