Poezii despre Singurătate:

Doamne, în ce loc ai ascuns iubirea?
pentru că mintea mea este plină de uitare,
chiar şi trupul tău crucificat a fost dat uitării
şi inima mi-e pustie,

psihedelic

am împărţit luna în două
o parte pentru tine

nelinişte

noaptea se scurge opacă
un tăvălug strivind marea-mi nelinişte

dimineaţa asta

dimineaţa asta iar miroase a nesomn
şi a zaţ de cafea

nu existau diferențe vizibile între noi
tu dormeai de obicei goală cu fața la perete
eu în diagonala planetei
tu mă vedeai neclar din celălalt capăt al meu

rătăcesc pe strada pustie
paşii cu amintiri îi măsor
imagini uitate re’nvie
doruri care şi astăzi mai dor

uitatele cuvinte

voi hiberna în cartea mea
nenumărate ierni

te-am aşteptat să vii aseară
să-mi umpli gândurile mele
priveam cum iarna
ninge trist afară

himera

să iubeşti o himeră
ca pe cea mai frumoasă femeie din lume

Tu, absurdă și dulce iubire,
Cu ploapele albastre și trupul dezgolit,
Te-ai ghemuit cuminte în podul palmei mele,
Din firele cerului de zori încărunțit.