strigă ecoul gândurilor
în dimineața aceasta
tristă și mohorâtă.
desenează-mi
zâmbete pe cer,
joacă-te cu norii
și aruncă năframa
curcubeului peste
zâmbetele noastre.
însăilează o poveste
din picuri de ploaie.
știu! e tristă! dar eu
pot fi iubită doar cu
ochii, cu buzele
pecetluite și cu
sufletul deschis
larg spre soare.
Ploaia divină a lui
Mehdi mai anunță
căldura vocii?
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Mulțumesc frumos pentru lectură și popas și îmi cer scuze pentru întârziere. Am lipsit o perioadă de timp.
Mariana Tasente (autor) miercuri, 09 noiembrie 2016
Tristeţe....
Traian Onas luni, 12 octombrie 2015
Foarte frumos, nu știu dacă v-am m-ai vazut pe site.
Felicitari.
ALapis duminică, 11 octombrie 2015
Poemul tau este trist... ca un strigat...
oana duminică, 11 octombrie 2015
vezi mai multe poezii de: Mariana Tasente
Distribuie pe: