Samoila - creaţii proprii

Parc-aud zgomotul antic
Ridicat deasupra pieţii
Pipǎind un gest romantic
Ce-ncolţeşte-n rugul vieţii.

Protejat de existenţa
Pur şi simplu-ntȃmplǎtoare,
Nu pari mulţumit, bǎrbate,
Şi mǎ-ntreb eu,

Cȃt eşti de frumoasǎ, fatǎ,
Parcǎ nu-mi vine sǎ cred
Cǎ disearǎ mǎ reped
Sǎ-ţi aduc iubirea-mi toatǎ.

Versificatorii dibaci
Rǎsar precum ciupercile dupǎ ploaie,
Şi, dacǎ uşor te prefaci
Cǎ-ţi place zmȃngǎleala lor vioaie,

Cum sǎ mȃnec m-ai ȋndemnat,
Cǎ-s om cu ceva falǎ
Şi , uneori, prea viciat,
Dat la rǎu fǎrǎ sfialǎ.

Are-un spirit ȋn gips pus
Omul pus la adǎpost,
Adio zile de post,
Economii de impus.

Ȋngerul moralitǎţii ne sugrumǎ
Alungȃnd trǎirea, sigur, naturalǎ,
Ȋncȃt nu ezitǎ inima s-o-npungǎ
Cu mii de suliţi ascuţite-n şcoalǎ.

Cum te simţi ȋn pustiul populat
Ştii doar tu, fiinţǎ complicatǎ,
Care trǎieşti un vis diamantat
Pe-o vreme atȃt de blestematǎ.

Cultivȃndu-ţi mintea cu tǎrie
Din zori de zi şi pȃnǎ-n miez de noapte
Permanent sǎ-ţi pui o temelie
Simţirii viu trǎite cu idei coapte.

Dragii noştri deputaţi
Casa voastrǎ e ȋn ţarǎ
Sau aici vǎ ,,orientaţi”
Ce sǎ mai ,,cǎraţi” afarǎ?