Samoila - creaţii proprii

M-am sǎturat s-aud discuţii
Pe la televiziuni de ştiri
Între competitori, limbuţii,
Care se întrec în ,,tǎlmǎciri”.

Mii de ploieşteni aleargǎ,
Ducându-şi gândurile lor
Pe-o stradǎ plinǎ de amor
Şi cu norocul pe-o targǎ.

Cǎ vecina n-o ascultǎ,
Baba Safta iar ofteazǎ
Cu o mimicǎ ocultǎ
Şi întotdeauna treazǎ.

Banii lui din portofel,
Prea uşor pierduţi la bar,
L-au convins pe tinerel
Ca sǎ-şi cumpere un car.

Douǎ nalbe înǎlţate,
De volburǎ nǎpǎdite,
Privesc la alte surate
Care sunt mai ocrotite.

Se dezmorţeşte marea din iernat
Mângâind coastele cu smaralde
Ce se dezgheaţ-acum treptat-treptat,
Lǎsȃnd loc primǎverii calde.

Noapte bunǎ, Doamnǎ, mǎ doare mǎseaua,
Am rǎmas pironit ȋn ştirile rele,
Noapte bunǎ, Doamnǎ, te rog, ia cheseaua
Şi adu-mi dulceaţa pe buzele mele.

Ȋncǎ o iarnǎ se destramǎ tǎcut
Mormane de nea ȋncet devin apǎ
Miroase a garǎ, miroase-a stǎtut,
Sunt cǎruţe pe drum, un cȃine şchioapǎ.

În oglinda lui flǎcǎul
Îşi priveşte tinereţea,
Ispitind uşor tandreţea
Ca sǎ nu-l cuprindǎ hǎul.

Ţapi se bat pentru o iadǎ,
Tot zǎvoiul pariazǎ,
Numai iazul jubileazǎ
Pentru ce are sǎ vadǎ.