Samoila - creaţii proprii

E o zi cu soare blȃnd
Praful zace peste tot,
Setea te cuprinde cȃnd
Nu gǎseşti un antidot.

Douǎ molii
Cam hazoase
Fâlfâie prin dormitor
Cu aripi pline de micǎ

Muiate în cernealǎ,
Trei gânduri guralive
Şi pline de acrealǎ
Iubeau idei parşive.

Hegel dac-ar fi citit
Cu atenţie
Şi
Drag,

Nici preşedinţii nu dureazǎ,
Se sting şi ei
Ca tot ce moare-n vie
Şi-atunci mǎ-ntreb şi eu,

Pe canale la Chilia
Nave-aleargǎ cu turişti,
În vǎzduh e ciocârlia
Cântând oamenilor trişti.

Hambar înţesat cu seminţe
Ce conservǎ-n ele o viaţǎ
E mintea prea plinǎ-n ştiinţe
Care pretind cǎ au o povaţǎ.

Din câte aţi citit cu toţii
Despre mine,
Aţi constatat
Cǎ-s om obişnuit,

În lupta lui cu Dumnezeu,
Omul e oarecum convins
Cǎ moartea
Îl aşteaptǎ în antreu,

Nu gândim cǎ mâna noastrǎ
Flori pǎdurii îi smulgea
Şi punându-le în glastrǎ
Rostul ei îndeplinea.