Samoila - creaţii proprii

Ieri mi-a venit un gând ciudat,
Sunt peste tot şi niciunde,
Iubesc cerul şi ce-i curat,
Atins de ale mǎrii unde.

Femeile-s frumoase
Şi pline de defecte,
Dar le iubim
Cu toţii

Poliţistul m-a iertat
Asta...ȋţi vine sǎ crezi?
Iatǎ cum s-a întâmplat
Într-o zi pe la nǎmiezi.

Besmetic cauţi prudenţa,
Sǎrmanǎ fiinţǎ rece!
Viaţa în tine petrece
Pânǎ îi vine scadenţa.

Rǎtǎcit ȋn rugǎciuni, şi-apoi,
Îngenuncheat la o icoanǎ,
Un creştin se roagǎ pentru noi
Sǎltȃnd uşor dintr-o sprȃnceanǎ.

Avem doctori? Da, avem!
Unii chiar deosebiţi
Şi nu rǎi, sperţari, bandiţi,
De care atâţi se tem.

Cânta mǎgarul fǎrǎ note
O melodie foarte gravǎ,
Spunea ceva de nişte cote
De jar intens ornat pe-o tavǎ.

Se întoarce iarǎşi vara
A uitat sǎ mǎ sǎrute,
Nu pleca ea cu povara
Sentimentelor pierdute.

Printre prieteni stau cu drag
Şi îi citesc atent pe toţi,
Fie munteni, olteni sau moţi,
Frumoşi şi cu puţin arţag.

Merg la DNA cu toţii
Demnitari, oameni de rând
Bǎnuiţi cǎ ei sunt hoţii
De sǎrac popor flǎmând.