Samoila - creaţii proprii

Cȃnd eşti ocȃrmuit
De propria-ţi naturǎ
Fǎ, rogu-te, ce-ţi cere
Şi fi-vei mulţumit

Cȃnd un ins te agreseazǎ
Cu limbajul lui soios,
Plin cu ce te enerveazǎ,
Ȋntreabǎ-te serios

De la tine, dacǎ vrei,
Poţi ȋndepǎrta un moft
Fǎrǎ sǎ-ţi blochezi un soft
Ce lucreazǎ pe bani grei.

Te-ai gȃndit,
Sub aspre vȃnturi,
C-ai un suflet dizolvat
Chiar ȋn ale tale gȃnduri

,,Nimic nu se pierde
Nimic nu se cȃştigǎ
Ci totul se transformǎ”.
Cȃt adevǎr cuprinde

Eşti dǎruit
De la naturǎ
Cu o-nclinaţie
Cǎtre picturǎ

Am crezut cǎ eşti trǎznaia
Care mǎ robeşte
Şi-am dat fuga la Sinaia
Sǎ te cat orbeşte.

Te gȃndeşti cǎ eşti ȋncet
Şi n-ai sprintenealǎ-n tine,
Ȋţi e lene berechet
Şi ai sta ȋn pat

Te plictiseşti
Cǎ stai prea mult ȋn casǎ?
Nemulţumit, pui mȃna pe o carte
Şi citeşti,

Cauţi casǎ pe la ţarǎ
Sau
La malul mǎrii
Vilǎ?