Samoila - creaţii proprii

De la sclav la gentilom
Toatǎ speţa noastrǎ ştie
Care sunt şi cum anume
Trǎsǎturile comune

Cȃnd cineva ȋnfǎptuieşte
Un lucru oarecare,
Te pune şi gȃndeşte,
De ce o face, oare?

N-o sǎ fii vrun norocos,
Atunci cȃnd moartea
Ȋţi vine,
Sǎ ȋţi lipseascǎ

E cineva ȋn lumea asta
Care te poate-mpiedica
Sǎ fii mai bun cu tine
Sau

De ce ai iubi un cȃine
O pisicǎ sau un cal?
De te las, tu pȃnǎ mȃine
Vei iubi, fǎrǎ reţineri,

Bucata de pǎmȃnt,
Pe care-o ai,
E o dovadǎ
Şi-un legǎmȃnt

De ce atȃt de mulţi
Fac uşor şi des greşala
Sǎ considere cǎ omul,
Cel cam bȃntuit de fala

Doar cu picioarele goale,
Cȃnd abia ȋnflori macul,
Merg atent prin iarba moale
Admirȃnd natura, lacul.

Ambiţia te-a ridicat
Ȋn scaun prea ȋnalt?
Te miri şi tu
Cum s-a-ntȃmplat

Un pǎianjen alerga
Pe pȃnza lui
Sǎ prind-o muscǎ,
O gospodinǎ mesteca