SAlecsandru - creaţii proprii

Nu-i de la Domnul duhul de partida
Ci este demon care-si zice sfint;
Sub masca lui urata si perfida
El va agata de acest pamant.

Am prins din zbor
Un gand hoinar;
L-am intrebat
Unde-a plecat

Curge prin pietre apa sub mormant
In drumul care duce in cetate,
De parca cerul picura cuvant
Peste campii de inimi insetate

Sa nu te temi de ura lor;
Dispretul lor sa nu te-atinga!
Esti printre ei un meteor
Ce arde fara sa se stinga

Aleg sa stau cuminte-n banca mea:
Scolar pe drumul vietii pan-la moarte;
Un Altu-n brate zilnic sa ma poarte
Spre tronul unde canta dragostea.

Am vrut sa demonstrez ca se mai poate
Ca sa iubesti la saizecicinci de ani;
Ca nu sunt socotelile-ncheiate
Si-astepti sa mori cum vor ai tai dusmani.

Sirena cu glas cristalin
Ma chiama-n talazuri sa vin,
M-asteapta cu dulcele-i vin
Turnat in petale de crin.

Mi-ai fost izvor de bucurie
Si de-ntristare,tot asa
Si poarta catre vesnicie
Si mijloc de-a fugi de ea.

Pentru aceasta tara trista,
Ca legamant de incheiere,
Cat neamul nostru mai exista,
Cat neamul nostru mai rezista,

Stapane al visurilor mele
Salasluind prin nori de stele!
De cand m-ai vrut ca locuinta,
Straluminezi intreaga-mi fiinta.