SAlecsandru - creaţii proprii

Se-agata-n sfera-i de orice
Cu mii si mii de madulare
Visand la marea evadare
Din vierme in alb fluture,

Ce aveti cu apa mea
De aruncati cu pietre in ea
Spre a ucide dalba stea
Ce-si daltuie pe umbra sa

Lasa-ma,din cand in cand,
Sa-ti sorb umbra alergand;

Lasa-ma,din cand in cand,

Cal naravas ce nu suporta hamul
Ce Duhul i-l arunca peste bot;
In fiinta lui se lafaie Adamul
Purtandu-l fara grija peste tot.

Am ars destul-
Nu vreau sa ma preschimb in scrum
Langa alesul drum,
Ci fug in sus.

Iubirea-vulcan cu magma stelara,
Aura solara,
Roua lunara,
Foc ce nu se stinge

Am intilnit frumoasa invaluita-n foc
Si stiu ca ziua-ntrega mi-e plina de noroc;
De cite ori mi-apare pe nesimtite-n drum,
Cu focul ei aprinde si inima-mi de scrum

Cine esti tu,de te-ai ascuns
In visul meu,asa,deodata?
Pe ce poteca ai patruns
De n-am simtit,frumoasa fata?

Se logodeste cerul cu pamantul
In numele lui Dumnezeu-Cuvantul
Gatind , pe veci,viclenei morti,mormantul.

Nu mai caut fericirea
Pe pamant
Mi-am descoperit menirea:
Stiu sa cant