SAlecsandru - creaţii proprii

Ma mangaie din nou iubirea
Ca nu cumva sa uit ca sunt
Copil al ei pe-acest pamant
Cu duhul,trupul si simtirea.

Dependent de tine
Sunt,ca de cafeaua
Care-mi face bine-
Asta e beleaua.

De cand cuvantul m-a nascut
Ca prunc din alta lume,
Nu ma mai satur de pascut
Din Carti,intelelpciune

Cu cat se strang a timpului perdele,
Se-apropie plecarea ta-ntre stele;
Nu-i de mirare ca inselatorul
Vrea sa-ti ucida in fasa viitorul.

Eu o iubesc.Definitiv si tandru
Cum stie a iubi doar Alecsandru.
Nu-mi pasa ce emit gurile rele
Nascocitoare,numai de belele.

Nu ma mai tem de marea dezintegrare
A elementelor stelare
Din madulare;
Nu noaptea cu-a ei coroana

Cum am putut sa ard
Tot visul agonisit
Zi si noapte in tine,
Cand nici nu stii,nici nu banuiesti macar

Pastorule de miei!Arunca-ma in lapte
Sa sorb lumina dulcei Tale soapte!
Statornica cetate!
Da-mi loc de-adapostire

Il vad pe bietul Caron plangand
Ca a secat Styxul si vasleste pe pamant,
Ca Hades a fost decapitat
De Mielul cel crucificat.

Am venit sa te iau
In patria poemelor nescrise,
Cantate
La harpele stelare