SAlecsandru - creaţii proprii

Lasati-ma sa cant-
Visurile-mi sunt albasre harpe
Prioectate pe aburitele de luceferi
Bolte;

Tu,plasmuire a iubirii
Ce ti-a imprumutat chipul de lumina
In meteorica trecere!
Nu stii ca aura ta

Am intilnit Poezia-
Apele cantau
Muntii zambeau,
Stelele dansau,

NU parcele ne-au daltuit destinul
De ape curgatoare-n sus
Si de soare
Cu rasaritul la apus

Haide sa zburam,haide sa uitam
De efemera umbra
Cu care ne scriem pe pamant
Poemul de dragoste,cantand;

Sa fiu asemeni tie,vrei:
Un scrib incorsetat in forme,
Cu ganduri sterpe si diforme
Culcate adesea in flori de tei?

Cel mai bogat e cel sarac
Si cel mai slab e cel mai tare;
E bucurie-n intristare.
Sunt mai iubiti cei ce nu plac.

Copil in slujba nemuririi
Ales am fost,cand nu eram;
Azi ,smuls din stramta cusca a firii,
Port chipul noului Adam.

Cand Stapanul a deschis hambarele Sale
Pline cu visare,
Ma aflam si eu,intamplator,
In preajma lor.

Te caut
In cantul de flaut
Al noptii virgine.
Te caut ,de parca n-ai fi in mine.